darul onomastic

Nu sunt adeptul zilelor onomastice serbate cu chef de chef în cinstea celui ce poartă nume de sfânt, trecându-se cu vederea total de sfântul care şi-a sfinţit viaţa şi numele, câştigând un loc în calendar. Când mi se adresează urări la ziua numelui, mă simt ca un profitor de pe urma vieţii sfântului. Noi doar profităm de ziua sfântului dacă nu-l urmăm şi nu ne amintim de el. O agapă frăţească în cinstea sfântului al cărui nume îl purtăm s-ar cuveni mai degrabă decât un party de toată pomina unde sărbătoritul este înălţat în slăvi, omiţând sărbătoarea. Să nu ne subtituim sfântului căruia i se cuvine cinstea!

Zilele acestea, mare bucurie mi-a provocat o persoană dragă mie, prin dăruirea unei icoane, pictată personal, cu sfântul al cărui nume port de la botez. Nu pot decât să-i mulţumesc pentru dragoste şi trudă, socotindu-mă dator să mă rog în faţa acestei icoane pentru ocrotirea celui ce a pictat.

cu drag şi recunoştinţă,

un profitor de pe urma Sfântului Alexandru al Constantinopolului