Grupul vocal ANASTASIS de la Orastie – locul I la formaţii corale bărbăteşti in Festivalul Interjudeţean de Muzică Sacră “Cu noi este Dumnezeu”

“Mulţumim surprinzătorului Dumnezeu şi Sfinţilor astăzi prăznuiţi, Spiridon al Trimitundei şi Alexandru al Ierusalimului, pentru recunoaşterea efortului depus de-a lungul anilor din dragoste de cânt bisericesc. Pentru noi, participanţi în debut la Festivalul Interjudeţean “Cu noi este Dumnezeu”, acest premiu înseamnă mult deoarece, după 8 ani de împreună-cântare, se constituie într-un imbold spre o mai eficientă şi extinsă activitate artistică, altfel spus: o încurajare dumnezeiască prin mâini omeneşti.”

cu gând de continuitate,

Grupul Vocal “ANASTASIS” din Orăştie

(tenor I: Alexandru Radu, Cristian Fodor; tenor II: Alexandru Oltean, Nicolae Boca; bariton: Daniel Balea; bas: Vlad Cadinoiu)

A S C U L T A Ţ I aici recitalul din cadrul festivalului concurs!

emoţii… la debut… nu!

Un juriu pe măsură… pr. prof. Vasile Stanciu (Cluj) …. pr. prof. Brie (Oradea)

4 orăştieni, un cugirean şi un vinţean

nu-i covor roşu.. ci preş albastru.. se asortează cu mapele

To be continued…

Staretul Dionisie – aparitie editorială inedită

“Părintele Dionisie era o mărturie vie a roadelor duhovniceşti ale ascultării: un om cu harul lui Dumnezeu, o prezenţă a Sfântului Duh; îi sărutai mâna şi răspândea bună mireasmă; îl priveai şi vedeai pe chipul său pace lăuntrică şi nădejde; te apropiai de el şi erai covârşit de bucurie. Şi înţelegeai că adevărata bucurie nu ţine de lucrurile din afară, nici nu e o stare psihologică, ci un fapt pur duhovnicesc, lăuntric, la care omul ajunge atâta timp cât trăieşte în ascultare viaţa lui Duhului Sfânt. Rar mi-a fost dat să văd un om mai nobil ca Părintele Dionisie. Cuvintele sale au mai multă putere decât tratate întregi de teologie, pentru că sunt trăite, sunt născute din sudoarea şi lacrimile nevoinţei, lucru cu adevărat rar la oamenii de azi, fie ei mireni sau monahi.” (Arhimandritul Efrem, egumentul Manastirii Vatopedu)

SEMNALĂM APARIŢIA PRIMULUI VOLUM DIN CUVINTELE PĂRINTELUI DIONISIE DE LA COLCIU, DUHOVNICUL ROMÂN DIN MUNTELE ATHOS, TRECUT LA DOMNUL ÎN ANUL 2004!!!

Preţ: 8 lei (prin distribuitorii LTCOR Orăştie)

Editura Prodromos, 2009

Cuvant nou al Ieromonahului Rafail NOICA

Nici nu se putea bucurie mai mare sau cadou mai folositor inaintea Sarbatorilor pascale ca aceste scurte cuvantari ale Parintelui Rafail Noica din timpul unui pelerinaj in Tara Sfanta organizat de Arhiepiscopia Ortodoxa a Alba Iuliei. Desi cuvantul este rostit in anul 2006 cuvantul pentru multi dintre noi este nou, viu si lucrator celor ce vrem sa-l intelegem si ne lasam lucrati.

Mult folos duhovnicesc!

Se pot descarca de aici cu “Save as” dupa ce ati accesat linkul de mai jos.

http://www.ortodoxmedia.com/inregistrare/662/Pr_Rafail_Israel

Canonul cel Mare – invitatie la pocainta

Oricine asculta Canonul cel Mare primeste gandul pocaintei. Alcatuit de Sfantul Andrei al Cretei, in practica Bisericii se canta  fragmentar in primele 4 zile ale Postului Mare in cadrul Pavecernitei Mari si in a cincia saptamana a postului la Denia de Joi cand se canta tot, intercalandu-se viata Sfintei Maria Egipteanca.

Ce m-a imbucurat la acest Canon a fost descoperirea pe internet a unei variante armonizata (nu stiu cine) la 3 voci egale pentru cor barbatesc. Un prieten din Chisinau il canta la fel. Poate ca vine pe filiera rusa in tara noastra.

 L-am auzit cantat de corul Seminarului din Galati si corul Seminarului de la Manastirea Radu Voda din Bucuresti.

De aici puteti descarca aceasta varianta armonizata:

 http://www.razbointrucuvant.net/canonul-sf-andrei-criteanul-man-radu-voda/

Mult folos duhovnicesc!

Patriarhul hunedorenilor a pasit in vesnicie

,,Cand nu mai poţi răsufla, nu te mai doare nimic.

Ce să faci… anii s-or tot adunat şi nu mai pot… 94 de ani. Doamne, ajută!“

Luni, 16 februarie 2009, Parintele Ioan Sabau, din Folt, cunoscut ca ”patriarh nenumit” al  judetului Hunedoara, a trecut la Domnul pe Care L-a slujit cu ravna, curaj si cutremuratoare marturie.

Apologet al familiei si valorilor morale, prezent pe meterezele razboiului duhovnicesc, updatat la problemele curente,

Parintele a continuat sa fie pastor de suflete pana in ceasul mortii. Dar credem ca si de acum, Parintele nu ne va uita.

Dumnezeul sa-l ierte si sa-i faca odihna impreuna cu Sfintii Sai!

Aici aveti un cuvant al Parintelui in care recunoasteti umorul si sinceritatea marturisirii chiar si la varsta aceasta inaintata!

De Craciun sa fim mai buni!

Sperand ca nu e doar o simpla rima ci un deziderat pentru noi toti, si acest Craciun sa devina imbold spre o viata mai buna departe de criza economica dar mai ales spirituala. “Mai buni” nu ar trebui sa fim doar de Craciun, ci mereu; insa acum, prin gestul divin de umilire si venire in intampinarea noastra, cautam sa ne facem urmatori in acelasi fel, cu asezare sufleteasca iesind in intampinarea celorlalti.

Precum zicea cineva zilele acestea, ca daca nu suntem multumiti mergand la ziua de nastere a cuiva, asa sa nu fim multumiti daca in zilele Craciunului, Hristos nu e de gasit. Sa-l avem pe Sarbatorit in mijlocul nostru, prin intermediul colindelor si a buneivoiri!

Sarbatori de har si bucurie!

Colindand sa vestim BUCURIA SI IUBIREA!!!

Tarnosirea Catedralei din Arad

Dupa cum o numea Patriarhul Daniel, prima catedrala episcopala sfintita dupa Revolutie, a fost binecuvantata prin prezenta mai multor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, condusi de Preafericitul Daniel Ciobotea, in ziua praznuirii Sfantului Ierarh Nicolae.

In cele doua zile cat a poposit la Arad (5 – 6 decembrie), Preafericitul a fost onorat de catre cele doua universitati aradene cu titlul de Doctor honoris causa si din partea Consiliului Local cu diploma Credinta si Unire.

Trecand peste vremea mohorata de afara, oamenii care n-au avut invitatii pentru a intra in Catedrala, au indurat ploaia si frigul vizionand slujba de sfintire prin intermediul a trei ecrane mari. Aproximativ 5 mii de persoane au asistat la aceasta sarbatoare aradeana, dintre care 1700 au fost in naosul bisericii.

Catedrala “Sfanta Treime” a fost incununata dupa 18 ani de truda din partea ostenitorilor celor doua judete ale eparhiei, Hunedoara si Arad. Ne amintim de proiectul “caramida” de 5mii lei vechi, prin care s-au strans fonduri pentru ridicarea acestei marete catedrale. In anii urmatori urmeaza definitivarea lucrarilor prin pictarea interiorului, pictura pe care speram sa fie una pe masura. Cei trei slujitori ai Catedralei au primit cate o cruce din partea Patriarhului in semn de recunostinta pentru contributia lor.

In urma cu o luna de zile, in Catedrala au fost aduse particele din moastele Sfantului Ioan Hrisostom. Racla in care au fost asezate a fost binecuvantata la sfarsitul slujbei de ierarhii prezenti.

Patriarhul Romaniei – prima vizita in Ardeal (Alba Iulia)

Cu prilejul serbarilor Zilei Nationale a Romaniei, dar si a Apostolului romanilor, Sfantul Andrei, Patriarhul Daniel a vizitat Alba Iulia pentru 3 zile, cu prilejul carora s-au binecuvantat lucrarile de restaurare a complexului arhiepiscopal (Catedrala Reintregirii) si pictura Paraclisului Facultatii de Teologie.

La implinirea a 90 de ani de la Marea Unire, Patriarhul inconjurat de un sobor de ierarhi ai Sinodului Bisericii noastre, a savarsit indatinatul Te-Deum la Ziua Nationala.

Mii de credinciosi s-au adunat in preajma Catedralei in aceste doua zile de sarbatoare. Cu calm, necalcand proaspatul gazon din frumoasa curte a complexului arhiepiscopal, au luat binecuvantare si har peste har din slujirea ierarhilor.

Intr-un cadru festiv, Patriarhului i-a fost acordat titlul de Doctor honoris causa de catre senatul Universitatii albaiuliene.

Muzică pentru suflet sau pentru trup?

Intotdeauna am apreciat muzica religioasă denumită bizantina, izvorâtă din Imperiul Bizantin de altădată. Am încercat să o învăţ, dar părându-mi-se prea grea, am lăsat-o în seama altora. Am apreciat-o nu pentru vechimea ei, ci pentru starea pe care ţi-o poate transmite ascultarea unei cântări psaltice sau participarea la o slujbă într-un cadru bizantin. O expresie care se potriveste cel mai bine acestei stări este “merge la suflet”.

In marea aceasta youtube-ică mi-a fost dat sa întâlnesc un filmuleţ dintr-o pauza de ore la Liceul Baptist din Arad. La o clasa de-a noua, câţiva elevi încearcă să înveţe nişte cântece religioase din cadrul cultului baptist. Un cântec l-am mai auzit în Alba Iulia la baptişti. Ce nu mă miră la aceşti elevi este comportamentul din timpul cântării. Şi eu aş fi reacţionat la fel pe o astfel de cântare. Într-o expresie aş zice: “merge la trup”, că doar de-aceea ne zbenguim, stârneşte în noi dansul trupului iar sufletul este pitulat într-un colţ…ce să mai spunem de Cel căruia i se adresează cântarea. Trist, dar adevărat! Cântece închinate Domnului sfârşesc prin a fi închinate celor ce le cântă!

Filmuletul despre care scriu este acesta:

În America am participat de câteva ori la serviciile religioase ale unei comunităţi protestante, total diferită de cele din România. Un “band” asemănător formaţiei Holograf şi 5 vocalişti cu microfoanele în mână conduceau adunarea spre o cantare atât de frumoasă (Holograf american) de ne ridicam în picioare. Se cânta şi cu profesionalism. Cinste lor! Dar cinstea lui Dumnezeu? N-am simţit nimic pentru suflet. La fel de gol eram când am ieşit de cum am intrat.

Muzica religioasă trebuie să umple un gol sufletesc nicidecum să fie în “campanie electorala” cu cluburile şi discotecile. N-avem nevoie de DJ Mistik! O cântare lină, pornită din inimă şi în duh smerit merge la inimi şi stârneşte meditaţia la cele cu adevărat de trebuinţă. O cântare smerită te îngenunchează, îţi provoacă lacrimi de fericire sau căinţă. O cântare pe suflet este bineplăcută lui Dumnezeu!

Istoria Orthodoxiei prezentata de americani

Zilele acestea am descoperit pe internet un documentar mai vechi (anii ’90) realizat de ortodocsii americani despre Istoria Crestinismului de Rit Orthodox. Desi poarta semnele unui material filmat demult, ideea unei astfel de initiative din partea americanilor este de incurajat. Probabil se vor gasi si in vremea noastra, cu aparatura tehnologica updatata sa realizeze un documentar istorico-religios care sa fie de folos celor ce nu au vreme sa se documenteze din citirea lucrarilor publicate.

Filmul prezinta cei 2000 de ani de crestinism, din inceputurile sale prin transmiterea mesajului evanghelic de la Hristos prin apostoli si ucenici pana in zilele incercarilor de dupa caderea regimului comunist.

Cuvantul care incheie documentarul, apartinand mitropolitului Kallistos Ware din Marea Britanie, profesor la Oxford, consider ca se adreseaza zilelor pe care le traversam dar si viitorului apropiat, drept pentru care am considerat ca e potrivit sa-l tehnoredactez aici:

“Mi se pare ca in ultimul timp, orthodoxismul a avut tendinta de a fi ca un instinct. Oamenii sunt orthodocsi pentru ca asa s-au nascut, din cauza identitatii lor nationale. In viitor, orthodoxismul va fi tot mai mult o chestiune de angajament personal. Doar cei care vor fi ales sa fie orthodocsi, vor fi cu adevarat. Credinta lor trebuie sa fie mult mai constienta. Va trebui sa acordam mult mai multa atentie pentru nevoile oamenilor pentru ca ei sa faca un pas al legamantului cu credinta lor, in loc sa o accepte ereditar. Va trebui sa intelegem mult mai bine ce este orthodoxia noastra. Pentru multi dintre noi, ea a ramas inca o comoara ascunsa.” (mitropolit Kallistos Ware)

Forma in care este structurat materialul, in trei parti, a cate 25-28minute, permite folosirea lui in cadrul orelor de religie sau a catehezelor. O parte de aproximativ jumatate de ora este suficienta pentru a se comenta pe marginea celor vazute, adaugandu-se completari necesare intelegerii in profunzime a celor descrise vizual.

Documentarul se poate descarca de aici.