Obama-mania emoţionează omenirea

M-am bucurat, sceptic, de instalarea primului preşedinte afro-american, într-o zi care pentru mine reprezenta împlinirea unui sfert de veac. Nu i-am dat zilei mele de naştere o importanţă mai specială prin aceasta. Şi de unde clătinarea mea de reflecţie?

1. Am observat că în mai toate popoarele, că doar toţi suntem oameni, după o perioadă dificilă, mulţimea aşteaptă un salvator. După tiranul Ceauşescu, a venit Iliescu..însă la scurt timp au venit minerii. După Ţap a venit iarăşi acelaşi zâmbăreţ (inexplicabil), iar mai apoi a fost primit cu braţele deschise cel cu şuviţa (actualmente tăiată). Dar după o scurtă perioadă şi de acesta s-au lămurit românaşii.  Oare nu noi căutăm să facem din unii salvatori şi ei nu se pot ridica la măsura pe care noi le-o impunem.? Cam la aşa ceva este chemat Obama (şi datorită apartenenţei etnice) după cel plin de gafe (buşeli), zis şi Bush.

2. Din câte se ştie, în mai toate conducerile de acest fel, nu cel din frunte joacă totul pe degete, ci destui alţii. Aceasta mi-o mărturiseau diferiţi americani. Pe lângă ameninţările de asasinat, m-a surprins că diferiţi americani, (din Washington sau Chicago, locaţii la distanţe mari), aveau încredere în reuşita acestui tânăr orator, dar nu-i dădeau mulţi ani după instalare. Îl votau ca pe o oaie ce trebuie sacrificată.  Poate şi pentru că nu aveau pe cine, el a fost singurul cu ceva nou pe tarabă. Trăim şi vedem!

3. După o vară petrecută în America, după vizionarea multor discursuri electorale, am realizat câte ceva: poporul neşcolarizat al Americii plus emiganţii ei, aveau nevoie de pâine şi circ, şi atunci, psihologia discursului electoral, aceasta le-a oferit. Suntem în criză! Vom face cumva să trecem peste ea cu bine, împreună. Avem războaie (by the way, erau la ordinea zilei protestele din faţa Casei Albe iniţiate de rudele ce-şi doreau pruncii întorşi acasă din război)! O să le stopăm! Şi mai presus de toate, să vă hrănesc orgoliul de americani de prim tot în lume: Avem duşmani, nu vom pleca niciodată capul. We are the best, we the people! Americanii, patrioţi până la moarte, trebuie convinşi cu discursuri de gen Kennedy, M. Luther King Jr. and Jefferson… Doar prefigurând reîncarnarea unor astfel de bravi conducători, poţi linişti poporul. Iar dacă mai pui şi discursuri orale, ai dat lovitura.

Să nu înălţăm mai presus de Capitoliu ceea ce s-ar putea să ne dezamăgească peste puţină vreme. La urma urmei, şi acest Obama este om ca şi noi, având calităţi şi neputinţe. Nu vreau nici să-l denigrez. Îmi exprim o părere personală, pe un blog personal şi după o puţină experienţă americană îndrăznesc să spun aceste lucruri, nu urmărind pe zoutube ascensiunea lui la tron, ci discutând cu cei implicaţi în sistem.

  Bucuria pe care mi-a lăsat-o în suflet acest eveniment, istoric sau nu, vom vedea peste câţiva ani, a fost revederea, într-un alt anotimp a locurilor pe care pe 11 septembrie cu emoţie le fotografiam, savurând fiecare minut. E o emblemă pentru America acel Capitoliu, însă poate puţini ştiu cum arată acel dom din interior. De aceea am decis să ataşez cu o astfel de ocazie o fotografie cu acea cupolă.

Să nu inaugurăm o modă pentru întreaga lume prin schimbarea unui preşedinte, într-o perioadă catastrofală. Iată ce-am reuşit noi, românii, să facem dintr-un conducător, e adevărat şi impulsionaţi de el oleacă. Auziţi aici!

Iată că deja a şi călcat cu stângul la două zile de la instalare. A se vedea aici!

 Noi cu al nostru, ei cu al lor. Pentru români, încă nu “vin americanii”.

Wake up, bro’!

cantec de voie buna

Ca sa mai invioram atmosfera punem, in paralel cu maneaua de mai inainte, un cantec ce l-am descoperit vara aceasta si a binedispus gaska noastra obosita dupa ziua de lucru. E vorba de piesa ce tinea topurile americane in vara lui 2008: Alan Jackson – Good time

It’s time for a good time! …asta daca invatati si pasii acestui dans din prezentarea de mai jos.

Reclama de succes

O reclama la un restaurant in Outer Banks, Carolina de Nord. Curajoasa initiativa dar cu rezultat pozitiv. Am trecut de patru ori pe langa restaurant si de doua ori am oprit. Norocul nostru a fost ca nu era deschis… si eram dornici de Subway. Eat fresh, Bob!

Washington DC – capis mundis

Washington DC este capitala Americii, locatia multor monumente importante ale istoriei americane. Pentagonul, Casa Alba si multe alte monumente care pastreaza viu in memoria americanilor anumite momente de cotitura ale istoriei lor.

Pentru cei care au indragit filmul “Forest Gump” este o ocazie de a descoperi locuri in care s-a filmat. In foarte multe filme este ales centrul capitalei ca platou de filmare.

Lincon monument

Muzeele se afla unul langa celalalt, de-o parte si de alta a parcului central. Intrarea este libera, ca doar e capitala Americii, it’s the land of freedom.

Ce m-a impresionat au fost oamenii din parc, silmpli, linistiti, ce-si gaseau timp pentru a alerga, gustand parca din ceea ce statul le-a pus la dispozitie prin parcurile bine ingrijite, privelistea frumoasa si vremea buna. Dupa o zi de munca, sfarsit dupa job, iti gasesti timp sa savurezi asfintitul soarelui in parc, alergand pe alee sau odihnindu-te pe pajiste.

Domul Capitoliului, emblema a statului american, te fascineaza. Privindu-l din interior descoperi presedintii Americii si istoria castigarii independentei ei.

Nu pierdeti ocazia de a va plimba seara, monumentele in bataia reflectoarelor capata o noua fata, mult mai imbatatoare ochilor in noptile de vara. Insa nu va plimbati de unul singur. Pericolele pandesc la tot pasul. Daca marsaluiti cu prietenii, nu aveti de ce sa va temeti.

Si sa nu uitam, aici doarme Busch si se trezeste Obama. “Yes, we can!”

vremurile formarii

Desi am cautat sa ajung in America, lumea indepartata de noi geografic si economic, am tinut cu orice pret sa locuiesc intr-un orasel linistit, nu departe de ocean, ferit de agitatia verii turistice. Orasel linistit am aflat, nu departe de ocean dar impanzit de turisti din toata lumea. De ce? Williamsburg, caci aceasta e locatia, este prima capitala a statului Virginia, marturie actuala a vremurilor colonizarii. Aci, turistii regasesc modul in care au trait inaintasii lor din secolele XVII-XVIII. Un intreg orasel-colonie este reconstruit, iar la tot pasul te intampina personaje costumate corespunzator acelor vremi. Te intorci in timp cu 3 secole pentru a retrai momente din formarea statului liber de azi, America. Un tinut dedicat familiei, imbibat de istorie… liniste si odihna calatorilor.